În cursul operei „Tosca”, de pe scena Sejong Arts Center din Seul, soprana s-a simțit lezată de împrejurarea că colegul de scenă, tenorul Alfred Kim, a ținut un bis în cadrul ariei din actul 3 al piesei, împotriva convingerii ei că fluența operei ar fi fost alterată de susținerea bis-urilor. În semn de protest, ea s-a urcat pe scenă și a făcut tot posibilul să-l oprească pe dirijor.
Urmarea a fost că Angela Gheorghiu a fost huiduită la scenă deschisă. În loc să simtă starea de spirit a publicului coreean, dornic să-și elogieze prin aplauze compatriotul, Angela Gheorghiu a simțit nevoia să se dea în stambă în numele orgoliului personal. Ce ar fi costat-o dacă în actul doi ar fi acceptat un bis pentru aria interpretată de ea? Și ce ar fi pierdut dacă nu săvârșea impolitețea de a-l întrerupe pe dirijor? Și așa s-a iscat un incident a cărui consecință a fost spulberarea atmosferei din opera „Tosca”. Oricât a încercat după aceea să dreagă busuiocul, publicul coreean a rămas cu o impresie deplorabilă față de solista româncă. Iată unde duce vanitatea unei artiste care nu-și mai cunoaște lungul nasului.
Mi-amintesc de un episod la fel de jalnic având-o tot pe ea protagonistă. În urmă cu 10 ani, în 2014, Ana Blandiana a organizat un concert aniversar la Ateneul Român cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la inaugurarea Memorialul Durerii de la Sighet. Vrând ca jubileul să fie unul de rang înalt, Ana Blandiana a invitat-o pe Angela Gheorghiu să onoreze cu vocea ei memoria celor care au murit în fosta închisoare comunistă. Întrucât bugetul organizatorilor era restrâns până pe sponci, directorul Filarmonicii “George Enescu”, Andrei Dimitriu, a pus la îndemână toată logistica de trebuință, începând cu orchestra instituției. În acel climat de austeritate, ce credeți că a făcut Angela Gheorghiu: i-a cerut Anei Blandiana un onorariu de 20000 euro. Cum poeta nu avea la îndemână o asemenea sumă, soprana și-a declinat prezența la acea reprezentație.
Evenimentul avea o încărcătura simbolică de netăgăduit, 20 de ani de la inaugurarea Memorialului Sighet, iar soprana noastră, în loc să se ridice la înălțimea momentului, și-a dovedit micimea spiritului mercantil. Iată cum poți terfeli arta în numele banilor și iată cum orgoliul poate schimonosi caracterul unui artist.
Pompiliu Comșa