Bruma

134 Bruma s-așterne în zori, argintie
Pe frunze dansează,pe flori strălucește
Într-un strat delicat,ca o poezie,
Și parcă natura,în taină zâmbește!
E semn că toamna pleacă îndată
Soarele urcă ușor pe coline,
Cu roua de vis și haina brodată
Bruma se pierde în raze divine.
Copiii aleargă prin aerul curat
Natura zâmbește în alb și lumină,
Freamătul lumii e mai colorat,
Iar ziua începe cu bolta senină!
Bruma-i un cântec de șoapte ușoare
În tot ce atinge,în tot ce transformă,
Ea lasă în urmă o zi fermecătoare,
Un strop de culoare,frumusețe enormă!