Dr. ing. Călin Tarău, crede că școala te ajută să-ţi alegi drumul, cel puţin aşa s-a întâmplat în cazul său. Călin Tarău îşi aminteşte cu nostalgie perioada cât a lucrat la Universitatea “Dunărea de Jos”. Călin Tarău spune că oportunitatea de a pleca în America nu a fost un motiv de bucurie, iar întrebarea profesorului Leonard Domnişoru, pe 8 aprilie 1998, dacă ştie ceva despre domeniul de studiu al bursei de la New York, turbulenţă, fenomene aerodinamice etc, a fost întâmpinată cu răspunsul “Nu ştiu absolut nimic!”. Călin Tarău crede că izvorul acestei întâmplări este Adrian Bejan, care a facilitat multe burse, printre care și pe ale unor studenți cu care el lucrase şi care, ajunşi la Southern Methodist University din Dallas, l-au recomandat viitorului său profesor din New York, aflat în vizită. Acesta avea în momentul acela trei granturi, unul de la Air Force, unul de la NASA şi unul de la National Science Foundation, şi avea nevoie de studenți. În SUA, Călin Tarău a studiat “mai mult fluide şi transfer de căldură, din cauza profilului aerodinamic”, tot bagajul de cunoștinţe de structuri și rezistența materialelor i-a rămas din Galaţi, de la profesorii “Modiga, Stoicescu, Matulea şi Jîşcanu la Organe de mașini şi d-nul Vasilescu, la Fluide, şi Gociu ș. a. m.d. Vreau să știți că cinci ani de facultate de la noi, în Statele Unite se echivalează cu master. Deci noi aveam masteratul, că învățam cinci ani și şase zile pe săptămână”, îşi aminteşte inginerul, care spune că este adeptul doctoratului de la patru ani în sus. Călin Tarău a făcut atletism 14 ani, a ajuns în lotul naţional, era “habotnic” în antrenamente, avea blockstart în apartamentul de bloc al părinţilor şi exersa starturile până la 5 dimineaţa, de “credeau vecinii că aud cai”. A renunţat, potrivit propriei declaraţii, în 1985, din cauza dopingului din sistem. Călin Tarău este inginer principal la Advanced Cooling Technologies, Inc. Lancaster, SUA, unde lucrează de 19 ani. S-a născut pe 31 mai 1963, la Galaţi. A învăţat la Şcoala Generală Nr. 23, apoi a urmat Liceul Industrial de Construcţii de Maşini nr. 1 şi Facultatea de Mecanică, secţia Nave, din cadrul Universităţii “Dunărea de Jos” din Galaţi. După absolvirea facultăţii, în 1988, a lucrat timp de doi ani la Navrom Brăila, apoi s-a întors la Universitate, unde a fost cadru didactic până în 1999, când a plecat de pe poziţia de lector, cu o bursă doctorală, la Institutul Politehnic din New York. Şi-a dat doctoratul în 2004, dar nu a rămas în învăţământul superior, ci a optat pentru cercetare în domeniul privat. Conduce un Nissan Sentra, manual, este pasionat de trenuri electrice, muzică şi sport.
Pompiliu Comșa
