Prima pagină » Actualitati » Actualitate » Festival Mamaia 2024

Festival Mamaia 2024

În 1963, se inaugura Teatrul de vară Mamaia, gazda Festivalului Național de Muzică Ușoară, manifestarea artistică centrală a litoralului, în epocă. Atunci a avut loc prima ediție apoi, festivalul a urmat o traiectorie sinuoasă din diverse motive politice, financiare, sociale etc. În 1976, s-a întrerupt și s-a reluat, abia, în 1983. După 90, evenimentul părea să-și recapete strălucirea de altădată. În 2010, s-a celebrat a 40-a ediție, însă, în 2012, din păcate, s-a tras cortina. După 11 ani de absență, în 2023, Festivalul Mamaia a revenit dar s-a desfășurat în drum, în parcarea-piațetă din zona Perla. Unde, de altfel, s-a derulat și ediția actuală. Dar iată clasamentul final al ultimei ediții. Cântecul „O mie de dorinţe”, interpretat de tenorul brazilian Sandro Machado, i-a adus compozitorului Cristian Faur marele Trofeu al Festivalului Mamaia 2024. Numele lui Sandro vă sună cunoscut de la „Vocea României” – sezonul trecut! La secțiunea Interpretare: Locul 1 – Catinca Leu cu „Rugă pentru părinți”; Locul 2 – Luana Mihaela Toader cu melodia „Dulcea și Tandra mea Fiară”; Locul 3 – Melissa Antonesi cu melodia „Lie Ciocârlie”. Iată-i şi pe câştigătorii de la secţiunea Creaţie: Locul 1 – Viorel Gavrilă care a adus pe scenă emoția pură cu piesa „Vei fi Mereu”, interpretată de Daniel Iordăchioaie; Locul 2 – compoziţiei „Monocrom” de Marius Moga, Vizi Imre, Răzvan Matache și Mihai Dumitrescu, interpretată de Romina Apostol (Rockmina); Locul 3 – piesa „Despre Noi…Apoi”, o compoziție deosebită a lui Nicolae Caragia, cântată de Alex Maxim. Ca în fiecare seară, pe scena din Piaţeta Perla au răsunat, în recitaluri, mari voci: Corina Chiriac, care a scris istorie la Festivalul Mamaia, soprana Irina Baianţ, trupa Bere Gratis, Feli, Lidia Buble şi VAMA. La pupitru, Andrei Tudor (fiul compozitorului Ionel Tudor și nepotul legendarului compozitor George Grigoriu), o soluție mai inspirată decât Daniel Jinga, dirijorul de anul trecut. “Jingle bell” era atât de mignion încât cei din orchestră nu-l observau. Vedeau doar bagheta plutind în aer și nu înțelegeau ce se întâmplă.

Pompiliu Comșa