Nicolae Ciucă, fost șef al Statului Major General al Armatei Române, și-a construit o carieră politică solidă, bazată în mare parte pe imaginea sa de „erou al bătăliei de la Nassiriya”. De-a lungul anilor, el a fost prezentat ca fiind „singurul comandant român care a condus trupe într-o bătălie reală” după Al Doilea Război Mondial, afirmație care i-a adus popularitate și influență, culminând cu poziția de prim-ministru și candidatura sa la președinția României.
Totuși, mărturiile recent apărute ale unor generali italieni care au participat direct la luptele din Irak ridică semne de întrebare asupra acestui mit. Conform unor surse din cadrul forțelor italiene, trupele române conduse de Ciucă nu au fost implicate direct în luptele intense din orașul Nassiriya, ci au operat într-o zonă aflată în afara acestuia, numită Suq al Shuyukh.
Generalul Chiarini: „Românii au acoperit flancul, dar nu au luptat în Nassiriya”
Gian Marco Chiarini, general italian și comandant al trupelor coaliției în Irak la acea vreme, explică rolul limitat al contingentului românesc. El afirmă că i-a transmis lui Nicolae Ciucă să formeze un flanc defensiv la Suq al Shuyukh, pentru a intercepta posibilele amenințări din acea direcție, permițând astfel trupelor italiene să se regrupeze în Nassiriya. „Ei au acoperit partea dreaptă a flancului, ceea ce a fost important pentru noi, dar nu au fost implicați în lupta din 6 aprilie”, afirmă Chiarini. În plus, el menționează că Ciucă i-ar fi spus că trupele sale aveau o „restricție națională” și nu puteau intra în Nassiriya.
Aceasta contrazice narațiunea prezentată în numeroase ocazii în spațiul public, potrivit căreia Nicolae Ciucă ar fi condus trupele române în lupte directe în Nassiriya.
Mărturia fostului polițist militar Roberto Cremene: „Ciucă nu a venit să ne salveze”
O altă mărturie vine din partea lui Roberto Cremene, fost polițist militar român care a luptat în centrul Nassiriya. Acesta relatează un incident în care el și colegii săi au fost prinși într-o ambuscadă și au cerut sprijin din partea „Scorpionilor roșii”, batalionul condus de Nicolae Ciucă. Cu toate acestea, Cremene afirmă că Ciucă a refuzat să intervină fără aprobarea autorităților din România, iar în final, militarii români au fost salvați de trupele italiene și portugheze.
„Ei nu au intrat în Nassiriya, doar patrulau în afara orașului. În cele opt luni și jumătate cât am fost acolo, poate au intrat de două ori în patrulă, dar nu au participat la luptele directe”, adaugă Cremene.
Construcția unui mit eroic
În ciuda acestor mărturii, Nicolae Ciucă și-a consolidat imaginea de erou în spațiul public, iar bătălia de la Nassiriya a devenit un punct central în cariera sa. Chiar în ziua publicării investigației Recorder, Ciucă a postat pe rețelele sociale un videoclip în care își promovează cartea În slujba țării. În acest material, apar imagini din misiunile din Afganistan și Irak, iar participarea sa la „bătălia de la Nassiriya” este din nou amintită, consolidând ideea contribuției sale eroice.
Ce rămâne din mitul Nassiriya?
Mărturiile generalilor italieni și ale militarilor români sugerează că implicarea lui Nicolae Ciucă în luptele din Nassiriya a fost mult mai limitată decât a fost prezentată publicului larg. În loc să fie un comandant care a condus trupe într-o bătălie directă, rolul său pare să fi fost mai degrabă unul de sprijin, acoperind flancurile și asigurând stabilitatea în zona Suq al Shuyukh. Această distanță dintre realitate și mit ridică întrebări despre cum a fost construită și întreținută imaginea sa publică.
În timp ce Nicolae Ciucă își continuă ascensiunea politică, reputația sa militară rămâne un subiect sensibil. Rămâne de văzut cum va influența această discuție viitoarea sa campanie pentru președinția României și dacă publicul va percepe aceste revelații ca pe o simplă nuanțare a rolului său în Nassiriya sau ca pe o reevaluare a unui mit care l-a propulsat în fruntea scenei politice.
