scrie jurnalista Adina Florea
io la Superscrieri nu merg pentru că am o problemă să-mi văd violatorul premiat pe scenă.
azi-noapte, redacția Vice a câștigat premiul onorific pentru întreaga activitate și sunt extrem de mândră de ce a fost redacția asta și de ce a însemnat pentru mine. dar, în loc ca oamenii care au făcut redacția asta mare să fie chemați pe scenă, microfonul laurilor a fost ridicat de Răzvan Băltărețu. nu doar că Răzvan a fost unul dintre cei mai slabi redactori-șefi ai unei redacții care a însemnat atât de mult și a reușit atât de multe înainte de 2019. dar e și omul care în iulie 2015, atunci când aveam abia 20 de ani împliniți, s-a urcat peste mine și m-a violat în timp ce-i urlam nu. apoi a adormit în patul meu, iar eu am plecat să dorm pe malul Dâmboviței, în fața căminelor de la Grozăvești.
între timp, fapta s-a prescris. dar a existat, iar martori sunt toți prietenii care mi-au ascultat povestea și sutele de ore de terapie pe care le-am făcut în ultimii 5 ani.
agresorul și-a lansat un podcast despre educație sexuală, iar azi, a ridicat un premiu necuvenit. pentru mine, e prea mult. iar azi sunt suficient de puternică să o spun.
e prea mult. și sper la un viitor pentru presa românească în care oamenii nu mai închid ochii la povești despre abuz doar pentru că nu sunt articulate în fraza: “Răzvan Băltărețu m-a violat în iulie 2015. Aveam 20 de ani. Viața mea nu a mai fost niciodată la fel.”
Fundatia Friends for Friends Răzvan Băltărețu #superscrieri2024
