“Dragii mei,
Eu cunosc întunericul. L-am trăit în acești ani, l-am simțit și-l știu până în măduva oaselor. Este înfiorător, cum mulți vă puteți încă aminti! Închisoarea din Shanghai în care am fost ținut fusese construită în anii ’50 de către ruși.
Regimurile totalitare din China și Rusia nu sunt nimic altceva decât întuneric, frică și suferință. Dacă ar fi fost lumină acolo, astăzi am fi avut mii și milioane de români zburdând voioși prin munții Urali și prin orașele Chinei. Nu avem.
Românii au fugit de blestemul comunismului în vest, în Europa și în America. Doar în Londra sunt aproape un milion de români. În Beijing, capitala Chinei, oraș de 25 de milioane de oameni, trăiesc sub o sută. Câțiva diplomați, câțiva profesori. Eu am fost unul dintre ei. Mai bine n-aș fi fost!
Din China și Rusia nu vine și nu va veni niciodată nimic bun, cu toate că de multe ori strălucirea diamantului fals ne ia ochii. E doar o iluzie! Succesul Chinei se bazează pe munca a zeci de milioane de sclavi care trudesc în închisori! I-am văzut, am fost unul dintre ei!
Ei produc, zi-noapte și zi-lumină, ceea ce noi astăzi cumpărăm ieftin din magazine! Când se întâmplă să cadă vreun utilaj și să îi strivească pe câțiva, vin gardienii, aruncă trupurile moarte aidoma câinilor și bagă alții în loc. Producția nu se oprește niciodată!
O regulă nescrisă spune că prima dată trebuie să ne fie mai rău înainte să ne fie mai bine! Poate că așa este. Poate că trebuie să ne întoarcem în comunism, în sclavie, în frică și în tortură, pentru a putea aprecia cu adevărat ceea ce avem acum!
Însă nu vă îngrijorați! Poporul român are încă resurse sufletești, are încă tineri și tinere cu idealuri înalte, pregătiți să se jertfească încă o dată în închisorile comuniste! Slavă Domnului, încă avem un suflet care vibrează în noi! Încă avem memoria sfinților din închisori și încă avem discernământ! Să-l folosim! ” scrie Marius Balo
