Pentru Zelenski, “criza” de care putea profita ca “argument” s-a cam terminat. Pana in acest moment, erau doar două persoane aflate în această situație: Zelenski și Netanyahu, mă refer la lideri de țări care sub auspiciile nefaste ale unor conflicte majore militare sa își permite să acționeze dictatorial și să ignore inclusiv cutumele diplomatice sau contextele economice regionale sau internaționale. Așa cum am spus, spatiul de manevra si “manevre” al ucrainianului a expirat, a lui Netanyahu încă mai continuă și asta pentru că Israelul nu e Ucraina, nu e țară atacată și invadată, în genunchi, ci o țară care atacă și invadeaza si vrea să ii pună pe alții în genunchi. In plus, evreii au fost dintotdeauna dominanți la Washingtonm in politica sau în mass-media, și chiar și în birourile de la Bruxelles. Exista “sanse” enorme ca Rusia sa rupa din Ucraina tot ce a invadat. Ucraina ramasa nu mai reprezinta o mare miza nici chiar pentru Occident, doar simbolistic se vor stradui Marile Puteri sa o tina in viata. De cealaltă parte, Rusia a devenit din 2015 încoace, că ne place sau nu, un “precedent” nefericit pentru “lumea libera”, aia ce cuprinde aliante si nato-uri ce par azi nereformate. Prin invazia Crimeei și prin desantul total asupra Ucrainei, Rusia a dovedit că încă poate lupta intr-un război clasic, a dovedit că se poate bate chiar cu întreaga lume, fiindcă, de fapt, asta s-a și întâmplat, dacă suntem de bun simț și admitem Ucraina nu a fost decât un proxy pentru țările din NATO, primind sprijin financiar si militar pe neve. Rusia a răzbit peste sancțiunile economice și a reușit sa isi salveze fundul, mistocarind America si Europa.
Pompiliu Comșa