Mijlocul lunii august, când se celebrează Ziua Marinei de Praznicul Adormirii Maicii Domnului, reprezintă apogeul sezonului estival. Din 1990, cu acest prilej, au loc diverse momente spectaculoase: paradă navală, evoluția aviației militare cu elicoptere de luptă, demonstrații sportive marinărești susținute de scafandrii militari și echipajele ambarcațiunilor cu rame sau vele. Până în ’90, România deținea flotă maritimă comercială (peste 300 nave), flotă de pescuit oceanic (peste 100 pescadoare, nave colectoare, 12 nave frigorifice POLAR) și flotă fluvială (șlepuri și barje). Plus un numeros personal navigant format la Liceul de Marină, Școala de Maiștri și Institul de marină (actuala Academie). Când a devenit ministrul transporturilor, Traian Băsescu (el însuși, mariner neînfricat) s-a gândit la protecția colegilor de breaslă. Orice vapor poate să facă bâldâbâc și se duce la fund precum Titanicul. Mai există riscul, de a fi atacat de corsari și jefuit. Ca să-i scutească pe marinarii români de emoții, Băse i-a lăsat fără obiectul muncii. Au rămas pe uscat, cum s-ar spune. Afirmația nu-i valabilă în cazul său, cât timp există beutură. Cert e că Flota României s-a topit ca cuburile de gheață în paharul de whisky înainte să-l dea pe gât Băse. Păi, ori suntem pirați, ori nu mai suntem… Drept consolare, în madatul său, începând cu 2009, Ziua Marinei se celebrează ca sărbătoare națională. Deși mai nimerit ar fi un Parastas național. Ziua Marinei Române s-a aniversat prima dată în 15 august 1902, fiind legată de sărbătoarea Sfintei Maria, ocrotitoarea marinarilor. Evenimentul s-a marcat în Portul Constanța, la bordul crucișătorului Elisabeta, în prezența ministrului de război și ofițerilor Diviziei de Mare. Pe faleza Cazinoului s-au organizat ample manifestări, spectacole în aer liber și jocuri de artificii. În 1912, serbarea a intrat sub Înaltul Patronaj al Majestății Sale Regina Elisabeta, inițiativa organizării aparținând Societății ,,Regina Elisabeta” a Marinarilor Civili. Manifestările au evoluat ca amploare, fiind susținute, în perioada interbelică, de Liga Navală Română, Yacht Clubul Regal și Asociația Marinarilor Civili. Tot de Ziua Marinei, Regele Carol al II-lea a hotărât ca școala pentru marinari să se numească Școala Navală “Mircea” și a creat „Medalia Maritimă”, transformată în 1938 în „Virtutea Maritimă”. La 15 august 1936, în cadrul festiv, a fost botezat primul submarin românesc, NMS Delfinul. * În arhivele muzicale a rămas “Marșul Marinei” dedicat Yaht-Clubului Regal Român. Marșul aparține compozitorului Gogu Bottea-Constanța, pe versurile căpitanului de marină V. Marcu. Un cântec fredonat, cu text conform naivităților epocii: “Pornim voioși în larg, cu flamura prinsă la catarg / Spre al zărilor miraj, pornim într-un ușor tangaj / O vis de marinar, te retrăim cu toții iar” (refren). În 1945, după victoria Aliaților asupra Germaniei hitleriste, la sărbătoarea marinarilor români au participat și membrii Comisiei Aliate de Control. Între 1949-1953, Ziua Marinei s-a rezumat la marcarea Zilei Flotei U.R.S.S., în ultima duminică din iulie. Începând cu 1960, manifestările au inclus conferințe despre semnificația Zilei Marinei, înmânarea de către delegațiile marinarilor a unor machete de nave, vizitarea de către pionieri a navelor-școală Mircea și Libertatea, ieșiri pe mare. Semnificația creștină a sărbătorii s-a înlocuit cu una mitologică: participarea zeului Neptun în calitate de patron al întrecerilor marinărești.
Din 1970, pe litoral, Ziua Marinei (prima duminică din august) era precedată două săptămâni de „Serbările Mării”. Constanța, asaltată de turiști, îmbrăca straie de sărbătoare. Pe b-dul Tomis se organiza defilarea carelor alegorice, unde Zeul Neptun cu trident (interpretat de actorul Lucian-Lulă Iancu) se înconjura cu vestale în costume de baie. În anii ‘70 -’80, litoralul găzduia 150.000 turişti pe serie care, în medie, dura 10 zile. Staţiunile Mamaia şi Mangalia aveau câte 30.000 turişti pe serie. La Mangalia, se adăugau cei din salba de stațiuni (Neptun-Olimp, Jupiter, Saturn, Venus, Cap Aurora). La Costinești și Vama Veche (“raiurile tinereții”) numărul studenților nu se putea cuantifica datorită nenumăraților “blatiști”. În Tabăra şcolară Năvodari veneau 5.000 copii. Cele două Eforii primeau pe serie 15.000 turişti Restul se cazau în campinguri sau neorganizat în camere închiriate. Greu de închipuit dar, în anii 70, litoralul comunist atrăgea pe sezon (mai-octombrie) în jur de 1,5 milioane turiști străini. Aproximativ 400.000 nemți, 300.000 ruși, 100.000 nordici și din țările socialiste.
Pompiliu Comșa
