Credința rușilor lipoveni din România este creștin-ortodoxã de rit vechi, păstrată neschimbatã încã din timpul creștinării Rusiei Kievene, în 988, de cãtre cneazul Vladimir Sveatoslavici. Si în prezent, slujbele religioase se tin în limba slavonã, iar calendarul folosit este cel iulian.
Cele câteva elemente care ar diferenþia credinta rusilor lipoveni de cea ortodoxã practicatã în România tin, în marea lor parte, de ritul religios – si nu de dogmã. Aducem spre exemplificare câteva elemente caracteristice:
- semnul crucii, la staroveri, se face cu douã degete (arãtãtorul si degetul mijlociu), reprezentând dubla ipostazã a Mântuitorului Isus Hristos: natura divinã si cea umanã, iar cele trei degete împreunate simbolizeazã Sfânta Treime;
- crucea rușilor staroveri este cu opt extremități (colțuri);
- numele Mântuitorului se ortografiazã cu un singur I – Isus;
- înconjurul bisericii, în timpul procesiunilor, se face în sensul rotației acelor de ceasornic (în sensul mișcării aparente a Soarelui);
- oficierea liturghiei se face cu șapte prescuri, si nu cu cinci etc.
Prima Mitropolie a staroverilor a fost cea înființată la 28 octombrie 1846, la Belaia Krinita – Fântâna Albã – cu primul mitropolit ortodox de rit vechi, Ambrosie. În 1940, datoritã circumstanțelor politico-istorice, sediul Mitropoliei a fost mutat la Brãila. Mitropolitul actual, cel de-al doisprezecelea, al Bisericii Creștine Ortodoxe de Rit Vechi, este Înalt Prea Sfințitul Leontii, Arhiepiscop de Fântâna Albã, Mitropolitul tuturor credincioșilor de rit vechi din lume.
Biserica Ortodoxã de Rit Vechi de Fântâna Albã, cu sediul la Brãila, are, conform Statutului ei aprobat de Ministerul Culturii si al Cultelor din România în 2002, un număr de patru eparhii. Arhiepiscopia de Novozabkov s-a înființat în 1923, în fruntea ei aflându-se patriarhul Alexandr (din anul 2002).
În România, adepții acestei orientări sunt mai puțini la număr, comparativ cu cei ce țin de orientarea de Fântâna Albã, comunități religioase aflându-se în Tulcea si în câteva localități din județ (Slava Rusã, Slava Cerchezã, Sarichioi,
Mahmudia). Titulatura oficialã a cultului este Biserica Ortodoxã de Rit Strãvechi.
Trebuie precizat cã între aceste douã ierarhii – Fântâna Albã si Novozybkov – nu existã absolut nicio diferență de dogmã ori de ritual în oficierea slujbelor sau în săvârșirea tainelor, canonic. Existența a douã orientãri în sânul aceleiași comunități de staroveri din România se datoreazã evoluției confesionale zbuciumate a staroverilor, dupã schisma religioasã de la mijlocul secolului al XVII-lea. Cu timpul, datoritã persecuțiilor la care erau supuși preoții ce se împotriveau reformei nikoniene, dar si a faptului cã nu existã posibilitatea hirotonisirii de noi preoți, nemaiexistând episcopi, staroverii au rãmas practic
fãrã preoți si fãrã o ierarhie bisericeascã. Ultimul episcop, Pavel din Kolomna, a murit ars pe rug, în 1656. Pentru a-si pãstra credința si ritul ortodox vechi, o parte din staroveri au încercat sã îsi atragã preoți din sânul bisericii oficiale,
pe când alții au respins total aceastã idee. Au rezultat, astfel, douã directii confesionale principale: popovti (cu popa), cei care recunoșteau necesitatea preoților si care au atras preoți din cadrul bisericii oficiale, cu condiția ca aceștia sã treacã la ritul vechi. Ulterior, aceștia si-au format propria ierarhie bisericească, prin ungerea, ca Mitropolit de Fântâna Albã, a Mitropolitului de Bosnia, Ambrosie, convins sã treacã la credința de rit vechi (28 octombrie 1846). Din acest moment, cultul creștin de rit vechi devine Bisericã autonomã.
Cei numiți bespopovti („fãrã popã”), extinzând culpabilizarea pentru reforma bisericeascã asupra întregului cler bisericesc, nu au acceptat preoți de ocazie din cadrul bisericii oficiale si nici nu au recunoscut, mai târziu, ierarhia stabilitã prin înființarea Mitropoliei de Fântâna Albã.
Aceștia au rãmas practic fãrã preoti, slujbele fiind oficiate de un dascãl/diacon (nastavnik). În momentul în care prigoana împotriva staroverilor a încetat (la începutul secolului al XX-lea, tarul Nicolae al II-lea emite un decret în acest sens, iar în 1971, Soborul Bisericii oficiale Ruse ridicã anatema aruncatã asupra staroverilor, revenind la sentimente mai bune fatã de aceștia), staroverii din Rusia care nu acceptaseră ierarhia de Fântâna Albã au înființat, în 1923, o ierarhie la Novozabkov (regiunea Breansk), prin ungerea cu Sfântul Mir a Arhiepiscopului Nicola, provenit din biserica nikonianã (modalitate similarã cu cea prin care Ambrosie a devenit primul mitropolit al staroverilor). În 1990, bespopovti din România contactează ierarhia de la Novozabkov, acceptându-i autoritatea și hirotonisindu-si astfel preoți.