Mișcarea Legionară, cunoscută și ca Garda de Fier, a fost o mișcare politică de extremă dreapta care a apărut în România în perioada interbelică. Fondată de Corneliu Zelea Codreanu, mișcarea a adoptat o ideologie naționalistă, antisemită și creștin-ortodoxă, cu rădăcini în fascismul european. Garda de Fier a recurs la violență politică, inclusiv asasinate și acte de terorism, pentru a-și atinge obiectivele politice.
Un moment esențial în ascensiunea acestei mișcări a fost publicarea, la 9 februarie 1920, a „Crezului socialismului național-creștin” în ziarul „Garda Conștiinței Naționale”, la Iași. Acest document, semnat de Codreanu și Constantin Pancu, îmbina naționalismul radical cu ideea creștinismului ortodox, adăugând o dimensiune religioasă ideologiei de extremă dreapta, similară curentului nazist (național-socialist, 1919-1945, în germană Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei, unde cuvântul nazi provine de la prescurtarea numelui național-socialism, în germană Nationalsozialismus) importat din Germania.
În timp ce național-socialismul german se baza pe idei rasiste și imperialiste, varianta românească a Gărzii de Fier era puternic ancorată în tradițiile creștin-ortodoxe și în ideea de puritate etnică. Generațiile contemporane nu ar trebui să fie influențate de acesta ideologie toxica.
Pentru a înțelege mai bine de ce această mișcare este percepută astfel, este important să privim principalele episoade de violență din istoria Gărzii de Fier și contextul în care au avut loc.
1. Asasinarea lui Constantin Manciu
Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul și liderul Mișcării Legionare, l-a împușcat mortal pe Constantin Manciu, șeful Poliției din Iași, la data de 25 octombrie 1924. Această crimă a avut loc după ce Codreanu și susținătorii săi au fost supuși unor violențe fizice din partea autorităților, iar Codreanu a reacționat după ce a fost bătut crunt de polițiști. Într-un proces public, Codreanu a fost achitat, iar reacția populară la nivel național a fost de sprijin pentru el.
2. Asasinarea lui Ion Gheorghe Duca
Prim-ministrul liberal Ion Gheorghe Duca a fost ucis pe 29 decembrie 1933 de un grup de legionari cunoscuți sub numele de Nicadori. Această crimă a fost o reacție la dizolvarea Gărzii de Fier și excluderea legionarilor din alegerile legislative, ordonate de Duca. Acțiunile lui Duca împotriva Gărzii de Fier au generat tensiuni și violențe între legionar și autorități, culminând cu asasinarea sa.
3. Asasinarea lui Armand Călinescu
Armand Călinescu, prim-ministru țărănist, a fost asasinat la 21 septembrie 1939 de un grup de studenți legionari, ca răzbunare pentru implicarea sa în arestarea și condamnarea lui Codreanu și în represiunea împotriva Mișcării Legionare. După asasinarea lui, legionarilor responsabili li s-a refuzat un proces echitabil și au fost executați sumariamente, cadavrele lor fiind expuse public.
4. Asasinarea lui Nicolae Iorga
Pe 27 noiembrie 1940, istoricul și fostul prim-ministru Nicolae Iorga a fost ucis de un grup de legionari, care îl considerau vinovat moral pentru arestarea și moartea lui Codreanu. Iorga, în ciuda contribuțiilor sale naționale, a devenit ținta legionarilor după ce a depus o plângere împotriva lui Codreanu pentru calomnie, acțiune care a dus la condamnarea și execuția acestuia.
5. Execuțiile de la Jilava
În noaptea de 26/27 noiembrie 1940, în urma veniri la putere a regimului Antonescu, un grup de 64 de prizonieri, majoritatea foști oficiali din regimul lui Carol al II-lea, au fost executați de legionari la Jilava. Aceste execuții au fost răzbunări pentru uciderea liderilor legionari în timpul regimului carlist.
Aceste evenimente, împreună cu altele similare, au contribuit la percepția Mișcării Legionare ca o organizație teroristă care a folosit violența și crimele ca mijloace politice. Deși au existat conflicte între legionari și autorități, multe dintre acțiunile lor au fost considerate teroriste.
