Dunărea este un sanctuar, un topos în care trebuie să pătrunzi cu evlavie, bucurându-te de armonia și farmecul naturii. În fond, limbajul comun al bucuriei și al frumosului ne leagă pe toți, indiferent de limba pe care o vorbim și de credința pe care ne-o asumăm. Altădată, fluviul, considerat “a opta mare a Europei”, provoca și definea o altă identitate. Dunărea şi-a găsit locul chiar şi în celebrele „profeţii” ale lui Nostradamus, de acum mai bine de 500 de ani. O contribuție deosebită la studierea Regelui fluviilor europene a avut-o geopoliticianul Nicolae Alexandru Rădulescu, în viziunea căruia poziția geostrategică a României trebuie analizată pornind de la statutul geopolitic al Dunării: de “drum” fluvial; graniță între Europa central-orientală și Europa balcanică și element de polarizare politică a statului românesc. Orașele dunărene sunt mai importante decât Capitala. Civilizaţia urmăreşte apa, apa generează civilizaţia.
Dunărea – briliantul Sfintei Treimi româneşti
152