Astăzi, în mijlocul tumultului politic și al crizelor sociale care zguduie societatea, tot mai mulți români își pun întrebarea: mai există lideri care să lupte cu adevărat pentru popor? Într-o lume în care interesele personale par să domine agenda publică, această întrebare capătă o greutate tot mai mare.
De 35 de ani, România pare să ducă lipsă de lideri autentici, iar poporul resimte o profundă dezamăgire. Blestemul lui Ceausescu, blestemul unui popor tradat si inselat. Presa a ajuns sa fie doar propaganda politica.
Universitățile s-au transformat în fabrici de diplome cumpărate pe bani grei, iar sistemul de educație a devenit o umbră a ceea ce ar trebui să fie. Cineva a înșelat această națiune, iar în ultimii 10 ani am fost conduși de un satrap, un despot care a ignorat nevoile reale ale cetățenilor.
Acum, România stă la masa învinșilor, Tocmai a cedat spatiu aerian NATO sau e pe cale sa il cedeze NATO. Așa-zișii lideri se lăfăie în avioane private de lux, rupți complet de realitatea celor pe care ar trebui să-i reprezinte. Cine nu este în meniu este, cu siguranță, pe masă. Un popor trădat, condus de lupi lipsiti de repere morale și de o direcție clară.
Totuși, există o întrebare care planează asupra noastră: mai este cineva autentic pentru poporul român? “Mulți sunt chemați, puțini sunt aleși”, spune un vechi proverb.
Poate că răspunsul nu se mai află printre oameni. Dumnezeu mai este pentru popor, fiind singurul sprijin într-o lume ce pare să fi abandonat valorile esențiale.
De-a lungul istoriei, România a avut figuri emblematice care au pus binele națiunii mai presus de orice. Lideri precum Alexandru Ioan Cuza, Regina Maria sau regele Mihai I au fost exemple de devotament față de țară. Dar astăzi, această moștenire pare pierdută. Poporul se confruntă cu o deconectare profundă între cei care guvernează și nevoile reale ale cetățenilor. Promisiunile politicienilor, repetate ciclic la fiecare patru ani, se transformă adesea în dezamăgiri. În timp ce oamenii de rând se confruntă cu creșterea prețurilor, inegalități economice tot mai accentuate și un sistem de sănătate sub presiune, soluțiile oferite de cei aflați la putere sunt insuficiente sau complet rupte de realitate.
Totuși, există și exemple care ne dau speranță. Inițiativele civice, ONG-urile și micile comunități locale demonstrează că spiritul solidarității și al devotamentului nu a dispărut complet. În plus, generația tânără, mult mai vocală și bine informată datorită accesului la tehnologie, începe să ceară socoteală liderilor.
“Mai e cineva pentru popor?” Poate că nu trebuie să așteptăm mereu un salvator sau un lider providențial. Poate că schimbarea începe cu fiecare dintre noi, cu alegerile pe care le facem zilnic, cu implicarea în comunitate și cu exercitarea dreptului de vot în mod responsabil.
