Motto: versurile cantecului “Tara arde, babele se piaptana”, scrise de regretatul Ioan Gyuri Pascu.
Hai, Vasile nu fi bou
You know that I want you so, Vasile
Faci atata garagatie pentru o comparatie, zau
Hai iarta-ma si da pe Soti, ca e Pavarotti, mama.
Da’, Taci mai Rafiro, din gura
Ce-i tot dai despre cultura
Tu nu vezi ca politica-i in tromba
Ca sufletele se sucomba.
Prietenul clujean Liviu Alexa a spus CLAR, fara sa mai astepte motivarea sulii, ca-i este frica sa mai stea in tara asta. La cate scrie si mai ales CAT DE GRELE, este candidat sigur la parnaie intr-un Stat Stramb in care CCR poate decide ce e voie si ce nu e voie sa scoti pe gura. În aceeași ingrată situație sunt și eu, numai că am luat o decizie inversă: în ciuda vârstei și a peste 50 de ani de investigații, am decis să rămân mai abitir și să lupt cu toate mijloacele pentru revenirea țârii mele la normal. Asta chiar dacă începand de sambata, Romania nu mai e sigura pentru jurnalisti de investigatii. Repet, nu glumesc, nu caut atentie. Scriu spovedania chiar dacă sunt extrem de ingrijorat pentru viitorul meu profesional si pentru integritatea fizica a familiei mele. Pe de altă parte Azilul politic reprezintă acordarea de către un stat a dreptului de intrare și de ședere pe teritoriul său a unei persoane străine, persecutate în țara sa pentru convingerile politice, respectiv statutul pe care îl poate primi un cetățean străin care riscă în țara sa un tratament discriminatoriu sau chiar inuman datorat convingerilor politice.
Toată lumea știe că liberalii sunt înfipți până în vârful bocancilor în cratițele cu bani publici din ministere, cum ne adduce aminte Liviu. Parchetul General a devenit loccul în care marile dosatre ale României sunt puse la eutanasiere. Prin înalteșle instanțe avem destule proaste cu spume. Degeaba acum ne întrebăm ce am făcut cu libertatea de a gestiona justiția. Răspunsul e doar unul singur: ne-am băgat pixul în ea. Românii nu știu cu vorba bună , știu doar cu tesla, barosul sau cureaua. Noi nu suntem în stare să facem singuri curățenie, mai ales după ce s-a umblat la VAR-ul justiției. Totul s-a dus pe apa vibratorului. Iată însă că mai sunt nebuni ca semnatarul acestor rânduri care nu abandonează lupta. Dușul rece pe care l-am făcut la 72 de ani, cu puțin zile de a scoate pe piață ediția cu numărul 600 al singurei publicații gratuite din România mă îndeamnă să visez că încă se mai poate, chiar dacă mi se atrage din nou atenția că unul din voi mâine mă va vinde. Am nebunia s-o chem. alături chiar pe concetățeanca mea, Livia Stanciu cea împinsă în sferele înalte ale justiției de un anume Mircea Nicu Toader, gălățeanul fugit pe la un sector din Capitală.
Nu uitați că Livia Stanciu a fost numită de către Iohannis la CCR, iar eu nu am uitat ca în 2018 Stanciu îi era atât de fidelă lui Klaus încât ar fi fost dispusă să plece din postul de judecător de la CCR doar ca să-i lase Laurei Codruța Kovesi propriul său loc atunci când Codruța nu avea nici o opțiune de continuare a carierei, urmând ca Stanciu să primească la schimb un post de consilier prezidențial. Sunt sigur că apoi ni se vor alătura și alți setoși de libertate și normalitate.
E seară. E liniște. Prea liniște. Primul ciclon a fost țeapă. Adevăratul Ciclon urmează să vină curând și va zgudui România.Ca unul dintre inițiatorii lui semnez aici fără frică.
Pompiliu Comșa