Vroiam inițial să vă scriu despre caracterul nenegociabil al apartenenței. Avem nevoie stringentă de a avea o țară, o limbă, un neam. Deși nu toți românii suntem Dumnezeu. Nici măcar din când în când. Oare cu ce greșim noi, bătrânii, de avem asemenea specimene de copii și nepoți? Deși pe lume toate-s trecătoare. Prima amintire-i bunătatea. Cu toții facem gură. Ca să te ajute ozonul trebuie să-ți meargă capul. Dar tuturor ne iese testul IQ negativ .
Patru ani să nu mai aud musca. Avem o Constituție debilă. Nu mai dați vina doar pe ea, sunteți penibili, ce naiba. De aceea mulți ziariști scriu cu telecomenzile date de stăpâni. România luptă cu oricine , inclusiv cu arșița. De azi voi folosi caloriferul pe post de frapieră. Drulă, omul rangă, e deja o amintire. Slavă Domnului, ghinion. Sunt multe partide care au pierdut-o prin cele cotloane ale Mioriței, vrabia. Sunt însă destui care ne fac marionete din oricine și nu mă refer doar la tovarășul Coldea.
Toți ne inghesuim doar la numărat voturi. Poate pentru asta avem drepturi nedrepte. Flatulențele vacilor persistă. În 1984, nu anul, ci romanul cu același nume al lui Orwel George am citit că puterea nu este un mijloc, puterea este un scop în sine, dar era ficțiune de anticipație. Deci maare atenție la la micile diferențe dintre carte și realitate. Marea Britanie s-a Brexisctirit dar engleza a dăinuit. Maria cu altă pălărie trece razant prin ipocrizie. Unii se fac că-s preocupați, alții abia se descurcă. În UE colcăie de ipocrizie, iar noi părem datori la mentalitate.
Dacă le iei device-ul din mână, că-i telefon, că-i tabletă , pe puști îi bagi în derută. Deci, cine s-o facă? Alții au stricat regulile practicate de ei în copilărie. Nu mai e cea a fost, nici strada. Dintre băltoace au rămas cele politice. Sunt și celelalte, doar că au perdea. Se schimbă garda în lume, deci și la noi fenomenul va urma. În mare și în parte, viitorul nu sună bine. Când vom avea o situație de reală nevoie, o să constatăm pe propria piele cine ne este aproape.
Poate învățăm ceva și din faptul că Putin s-a descotorosit și de fostul lui șef din Securitate, Patrușev, care i-a fost ca un părinte. Armata israeliană în altă parte a lumii se bate cu alte violențe devălmășite înarmate cu pietre și bombițe artizanale. Se cântă peste tot, nicăieri ca o distracție, Țară, țară, vrem ostași. Ne dăm lebede toți acum, dar dacă chiar începe al treilea război mondial? Ne dăm lebede, chiar dacă= am fost gâște. Băgăm replici vecine cu uimirea. Nouă cel mai bine ne iese fugind de răspuns și luptă.
