Nu știu dacă rândurile următoare sunt reale, le-am scris eu, le-am scris împreună sau le-am visat. Mai ales că sunt un amestec de realitate și ficțiune, cu final de propunere dezbaterilor pentru soluții. Și lumea noastră e plină de Zdreanță roși la cur și cap, mici borfași de mahala, țigani flaușați, corcituri sctaofile, istorici cu imaginație de operetă. Dați-i voie autorului să arunce, măcar din când în când, și gulgute. Vorba lui nenea Iancu: ‘’în orașul ăsta de gugumani, unde eu sunt cel dintâi … ’’
Vă asigur că nu sunt vreun agramat jegos cu pretenții de filolog sau vreun analfabet funcțional. Lichelele tot plătesc odată și dată.
Pe vremuri eram îndemnați să scriem orice numai să scriem. De parcă acum e vreo greutate să comentăm pe facebook fără argumente. E ca și cum tonele de produse expirate din supermarketuri sunt reetichetate, că în România se poate. Cu Republica adusă din URSS pe tunuri se face o foame tovărășească, de mamă, mamă.
Doar câte unul pretinde că are draci la încheieturi. Merită să te pui în slujba răului să faci un pic de bine. Altfel vei fi întrebat: ce lecturi ai, ’Mnezăule? Ridicol și îngâmfat numai în adolescență poți fi. Acum trebuiești băgat în ebrietate profundă. Doar nu degeaba ești bulangiu cordit. Doar așa lacrima serii se preface în lumină. Noi trăim în neocolonialism.
Mereu numărăm după metoda Pristanda cu triplu tulup la 180 de grade. Am cunoștințe de o indecență pornografică, cu ochii înlăcrimați de Colebil, cu sufletul împăcat în Triferment. Bugetari lapidopteri.
De aceea, Cătălin Chelu este pentru orice gălățean mai bagabont decât Adrian Năstase. Semn de culoare locală. Poate de aceea mă uitam în generală pe cartea de religie, aproape deloc și cu un pic de scârbă.
Întrebare de-a dreptul carteziană: mi-am revenit? În ața orizontului admir doar bruiajul acela tâmpit, zumzetul omenirii. Urăsc și pe cei care susțin că doamnele lor reprezintă persoane cu retard intelectual, posesoare doar de bijboacă.
Gogule, probleme mă? Un fel de porc show cu lacrimi de crocodil. Cretinism cu față umană. Porcul dacă nu-i fudul parcă nu e porc destul. Dubios în nici un fel. Dar nimănui nu-i strică o perfuzie de literatură. E lumpenibil, cum este tontul pentru mine. Cules bules.
E rău să fii patron prost, iar categoria vizată îmi transmite că e rău să fii ziarist mediocru. În raport cu viața, strofe se scriu foarte concret. Nu se scriu corect și onest pe probleme de fond.
Cum să scrii despre subiecte serioase când tu ești plătit să n-o faci? De aceea te dor picioarele, mănânci rahat și plângi, ca orice fost elev de nota 5. Hai, 5 cu tot cu felicitări.
Ai scăpat de fuga lui Pacepa, de Revoluție, de trăsnet. Singura speranță a ta rămâne Judecata de apoi, bătrân lup singuratic al presei din Republica Galați. Au trecut anii de liceu, cu cenzura peste gură. Am revenit în emisiune și vă invit să-l cunoașteți pe cel care și-a terorizat familia. Aplauze, În cazul tău cultura trece prin stomac și de aceea gândești cu curul. Ți se permite accesul la libera malformație. În rest mă doare în fund, mon cher.
Protecția presei este asigurată de polițiști cu grade de milițieni. Carte frumoasă, rușine cui te-a stins. Cu NUP-ul paznic la oi. Cuvinte care nesimțesc. Sau doar umbre ale trecutului meu? Poate în mintea ta. Am fost și rămân drept, cinstit, onest. Prietene, ești tâmpit?
De aceea am făcut REALITATEA, singura gazetă cu ouă din România. Dacă nu ești bine flăcău, ai aspacardin. Dacă poți spăla la chiloți, folosește orice excremență. Abundă pocnitorile cu efect întârziat. Sau mai bine aș scrie Ghidul Idiotului.
Altfel te micționezi pe adevăr, cum ai făcut-o mai mereu. Vezi că s-a eliberat un post de capră la talibanii din Afganistan. Te riști? Deși carena porumbeilor este acolo neagră ca obrazul tău bătrân. Poate nu ți s-a zis, dar bătrânii miros doar a medicamente și haine vechi. Ai fi în stare să-l arestezi și pe Dumnezeu, deși te folosești de libertatea de a trăi până la prostie și faci zilnic câte o manțocărie, doar ești în patria lui Câțu, zis Lațe Fripte-Minte Mică.
În spațiul carpato-dunărean-pontic funcționează doar legea cu ’’care ești mă, la rând?’’ Vânăm muște fixe pe tavanul neputințelor noastre. Trăim o vreme fără milă și fără iertare. O vreme în care nu ne mai îndurăm unii pe alții. Instanțele aparținând statului de drept sunt înlocuite de multe ori de instanțele ecleziatice.
Telejustiția e un concept politic. Avem lideri bețivi cronici și notorii, cu nenumărate cercetări disciplinare la activ, chemați în judecată chiar de colegi, executați silit pentru datorii neachiate, cabotini sociopați și nevropați.
Râgâie prin media sofisme de halenă alcoolică. Ministerul de Interne abundă de ciobani torționari, niște ciobani semianalfabeți, dezbrăcați de sarică, suman și opinci și îmbrăcați în haine albastre.
Din vechea garderobă și-au păstrat un accesoriu: bâta. Am ajuns o țară de milițieni. Presa este mică parte, infimă, liberă. Românii sunt doar un decor în țara asta.
România e o pradă. Nu, nu ați mâncat prea mult și deja simțiți nevoia să vomitați.
Asta pentru că nu respectați vorbele actorului Adrian Pintea: ‘’trăiți, bă, trăiți, că de murit nu-i nici o scofală’’. Parcurgem o mare frecție, plină de toleranță la delăsare. Cocalarii cu mintea bleagă au umplut FB-ul, mai ceva ca la cozile de ieri care erau locul ideal de socializare. De aceea inclusiv autorul pare el însuși un pirat îmblânzit în acest început de primăvară. Făceți-vă zilele frumoase, măcar citind.
Cu plecăciune, Măria Ta, Cititorule!