Suntem o țară de securiști și colegi de suferință, turnători infecți cu huse detașabile. Toți cu prea multă prostie și dispreț jegos. Nu mai merită să te implici cât este zero sistemul românesc. Trebuie redesenat conturul pământului mioritic. Drojdia societății cu psihopați și analfabeții antisociali a ajuns la conducerea statului pe toate componentele sale. Justiția este opțională, la prețuri inaccesibile. Subiectul anului este Coldea și gașca lui, a Statului Paralel. Un enorm și complicat puzzle. În timpul lui Coldea, SRI a devenit o rangă cu care au fost loviți în cap toți omenii de afaceri. Cei care nu s-au conformat și și-au deschis viețile mai târziu preferând, mai ales la început, să plătească și să tacă. Unii carotează business-ul și azi. Sunt momente speciale pentru România. Doar o vreme manipularea ocultei mondiale, soacră-mea, a avut covid. În Japonia în acest timp ninja. Dar Viorel Stegaru și Vulpița au prins peste un milion de vizualizări. Mai ceva ca Petre Țuțea. Ceva frumos despre români? Altă întrebare/ Măcar o telecomandă permiteți-vă semeni dragi. Știu că voi muri și eu ca voi, dar mie asta îmi dă o ținută. E timpul de făcut bagaje. Cu ce-o fi mai altfel furtul intelectual decât ciorditul găinilor din coteț, nu mai știu. Nu-i o noutate și așa se întâmplă de când lumea, cei puși să-i evalueze pe alții respectă uneori mai mult gulerul decât ceea ce se află de la guler în sus. Dacă ar fi după mine, m-aș retrage din Europa de Est. Mulți liberali au deja săgeata bleagă. Omul e la mintea ursului. Nu prea mai avem nici un vector de opinie. Fiii habarniștilor își înlocuiesc părinții, dându-și cu părerea. Dar sunt bărbat și nu mă rușinez. Creștinismul se trăiește, nu se mimează și nici nu se strigă în gura mare. Cei care nu mă plac sunt rugați să treacă în stânga sau în dreapta, după cum vin la urne. Omul e demult pe arătură. Se mută Ardealul în Ungaria și nu observăm. Viața-i luptă, deci te luptă. Instanțele sunt hogeacuri ale istoriei securiste în mulțime mai ales dacă sunt recunosute. Judecătorii judecă doar în baza plicului galben primit de la alde Dumbravă. Sperjur și trădare. E plină societatea de guriste tip fanfara. Eu scriu însă până când condeiul îmi va rămâne o amintire. Altă mânăreală cu acte, de parcă am retras timpurile de domnie ale unor personaje gen Eugen Durbacă, băcăuanul coleg de bancă cu Hrebenciuc care și-a bătut joc de Galați și gălățeni.
Pompiliu Comșa
