Seara când mă culc sper ca la trezire să mi se împlinească un vis: să fiu șeful oricui, nu contează cui, numai să nu fac nimic căci nu știu nimic și să iau un purcoi de lovele. N-aș fi singurul cu asemenea erotisme.
Bine că ne-a pierit mirajul grătarelor de altă dată. Acum le facem doar noi și asistații sociali căci nu care cumva credeți că este vreunul care să sară în ajutorul consătenilor sinistrați, chiar dacă le sunt rude. Am fost prin județ și am văzut care-s primii care se înghesuie la ajutoarele venite de la oamenii cu suflet. Ați ghicit, sunt aceiași care vin la cantina de pe Dogăriei nu numai să-l vadă pe Picu cu furnicuțele lui cum se strâmbă pe ecranul mobilelor, ci să-și burdușească portbagajele mașinilor de lux, proprietate evident, cu alimente plătite cu sudoarea muncii sinistraților de azi..
Paralel se emit cuvinte sforăitoare de unii politicieni care să acopere criza de mentalitate a votanților, dar ei sunt cei mai înjurați. În Piața Centrală, vizavi de fosta Farmacie Aburel, tronează în vitrine goale aparținând unui țigan arestat de mii de ori pentru trafic de țigări moldovenești, dincolo de afișe cu De închiriat alături de electorale de campanie cu edilul municipiului. O alăturare inexplicabilă, demnă de noaptea minții.
Am venit spre piață pe strada Arieșului și am constatat că fosta ceainărie a ajuns Centrul de joacă Ariel sau o bombă suspectă, de unde puștanii de la Școala 16 și nu numai, luau până mai ieri țigări, băutură și chiar droguri, a devenit After Scholl, deci nu și-a schimbat profilul. N-are rost să vă spun că foarte puțini gălățeni știu de noile profile ale locațiilor, dar când vor afla unele dintre ele deja vor falimenta. Intru în bancomatul de la BT pentru a-mi verifica cardurile și văd un maldăr de bărbat cu o față de cretin și o pălărie de mârlan, urmărit cu insistență de o tânără care-i putea fi nepoată, cum se chinuie să-și bage cardul , căci altceva sexual la vârsta lui nu mai are.
Din când în când, la distanțe apropiate, pe stress, câte doi bărbați sau femei, s-au oprit la spovedanii pline de minciuni reciproce. Afară bate un vânt de toamnă, dar m-am încălzit brusc, măcinat de o singură întrebare: oare ne vom reveni vreodată? Cât mai are Dumnezeu milă de noi?
Pompiliu Comșa
